TIROIDA

In corpul nostru exista si functioneaza mai multe glande. Tiroida este una dintre ele (cea mai mare). De aceea, cand aud pe cineva ca spune “Am probleme cu glanda” sau “Sufar de glanda” stiu ca de regula se refera la afectiuni ale tiroidei, dar ma intreb, oare nu stie ca in corpul nostru sunt mult mai multe glande (vreo opt)… Ele sunt conectate ca intr-o retea si se influenteaza una pe alta prin intermediul hormonilor pe care ii secreta fiecare. Hormonii sunt absolut necesari in reglarea functiilor organismului, fara ei nu am putea trai. Dar esential este sa existe in corp un echilibru hormonal.

Hormonii secretati de tiroida sunt eliberati in sange, de unde ajung sa influenteze functionarea altor parti sau organe din corpul nostru. Cateva dintre rolurile acestor hormoni: reglarea metabolismului (de aici deriva si rolul lor in controlul greutatii corporale) si consumului de energie, a sistemului imunitar, au efect asupra scaderii densitatii oaselor, in controlul glicemiei, stimuleaza sau inhiba cresterea unor celule (inclusiv a parului) si regenerarea unor tesuturi, si multe altele. Problemele apar cand aceasta uzina imensa – organismul uman – este agresata de diversi factori toxici (interni sau externi). Atunci functiile diferitelor organe sunt modificate si acel echilibru atat de necesar este perturbat.

Functionarea tiroidei este influentata si ea de o multime de factori. Acestia ii pot provoca incetinirea activitatii (tiroidita Hashimoto) sau o superactivitate (tiroidita Graves). Tiroidita Hashimoto este o boala autoimuna, asa ca pentru a ajuta tiroida trebuie de fapt sa reglam activitatea sistemului imunitar. Tot mai multi specialisti sunt de parere ca permeabilitatea marita a intestinului duce la declansarea bolilor autoimune. Tocmai de aceea refacerea barierei (mucoasei) intestinale trebuie sa fie primul obiectiv in stoparea efectelor acestui atac imun.

Ce afecteaza mucoasa intestinala, marindu-i exagerat permeabilitatea? Ciuperci, paraziti, infectii, toate toxinele cu care venim in contact zi de zi, tot felul de substante sau alimente care produc iritatii sau inflamatii in corp. Tiroida, articulatiile, pielea, pancreasul, toate pot fi tinta atacului imun, declansind in timp diferite boli cronice: tiroidita, diabet, psoriazis, lupus, artrita, scleroza multipla, si lista ar putea continua. Acesta este pretul platit pentru stilul nostru de viata „modern”.

Cind permeabilitatea intestinala este foarte mare, diverse particule (proteine) traverseaza mucoasa si ajung in sange, ceea ce obliga sistemul imun sa ia masuri de aparare. Din pacate acest atac imun trece uneori si la organe si tesuturi proprii ale organismului, asa cum e cazul in tiroidita Hashimoto. In bolile autoimune sistemul imun nu mai face diferenta intre ceva ce apartine corpului si ceva ce ii este strain (si daunator). Astfel, anticorpii proprii ataca glanda tiroida – in tiroidita; sau articulatiile – in reumatism; sau celulele pielii – in psoriazis etc. Exista mai multe cauze pentru aparitia bolilor autoimune, dar nu toate cunoscute. Printre acestea se numara predispozitii genetice, stilul de viata, alimentatia, substante chimice toxice, infectii si multe altele. Nu putem schimba ce este scris in genele noastre, dar putem interveni asupra celorlalti factori.

Toate bolile incep in intestine” spunea Hipocrate, si fireste avea dreptate. Sanatatea intregului corp depinde de sanatatea sistemului gastrointestinal. Ceea ce afecteaza intestinele, afecteaza fara indoiala si sistemul imunitar, cel nervos sau cel endocrin. Sunt toate interconectate. Odata starnit atacul autoimun, nu mai poate fi oprit. Dar poate fi tinut sub control. Daca ceva irita sau afecteaza negativ mucoasa intestinala (producind inflamatia), aceasta va trimite semnale de avertizare catre celelalte sisteme cu care este in relatie, perturbindu-le activitatea. Acesta este motivul pentru care in bolile autoimune trebuie sa ne preocupe pentru inceput restabilirea sanatatii tractului intestinal, si apoi celelalte consecinte (mai intai cauza, apoi efectul).

Tiroidita autoimuna este o boala cronica, cu progresie lenta, astfel ca desi apar unele simptome suparatoare, rezultatele analizelor pot sa fie mult timp in limitele de referinta. La mine au existat unele semne ca functionarea tiroidei este afectata, desi valorile TSH, T3, T4 erau normale (cresc mult mai tarziu). La inceput au aparut simptome nespecifice, pe care eu le puneam pe seama tratamentului pentru hipofiza: m-am ingrasat destul de repede, mai ales in zona abdominala, caderea parului, oboseala, somnolenta, incetineala in activitate, toate acestea se pot datora hipotiroidiei.

In corpul nostru totul se intampla sistemic: hipotalamusul stimuleaza hipofiza sa elibereze TSH, care la rindul ei stimuleaza tiroida sa produca T4. Acest hormon este sub forma inactiva si trebuie convertit in forma activa T3, sub influenta unei enzime numite iodotirozina. Mai mult de un sfert din aceasta conversie are loc in intestine – inca un argument ca sanatatea tractului intestinal este esentiala pentru buna functionare a tiroidei.

Tiroida si suprarenalele merg in tandem: cand activitatea tiroidei este redusa, corpul apeleaza la cortizol pentru energie, astfel glandele suprarenale sunt somate sa produca mai mult hormon. Prin urmare, vor  creste valorile cortizolului (la mine asta s-a intamplat inca de acum cativa ani), dar si ale colesterolului (materie prima pentru cortizol) si glicemiei (inhibarea productiei de insulina). Observasem aceasta tendinta de cativa ani, dar nu ma alarmasem (din pacate) decat cand am vazut ca depaseste valorile de referinta (anul trecut). Abia atunci am cautat informatii mai multe si am inteles mai bine mecanismele care se sustin unul pe altul in corpul nostru.

In conditii de stres (de orice fel) cortizolul are sarcina de a asigura organismului energie in plus; una din metode este prin inhibarea productiei de insulina. Astfel, nivelul de zahar (glicemia) din sange creste. Dar daca nivelul de stres (si deci de cortizol) este constant ridicat, atunci corpul va permanentiza rezistenta la insulina. In timp, apare risc de diabet zaharat.

O alta complicatie nedorita este acumularea de grasime (mai ales in zona abdominala). Aceasta are legatura tot cu insulina, dar si cu secatuirea resurselor de glucoza din celule. Acestea au si ele nevoie de glucoza, asa ca trimit semnale ca sunt infometate catre creier, care va genera permanent (sau aproape permanent) senzatia de foame (si pofte). Suna cunoscut? Eu simteam mereu nevoia sa rontai cate ceva. Dar de ce mai mult in zona abdominala? Celulele grase abdominale au mai multi receptori pentru cortizol.

In aceasta situatie o cura de slabire poate fi o decizie foarte proasta. Prin reducerea numarului de calorii din alimentatie, corpul primeste mesajul ca nu exista suficiente resurse si intra in modul de supravietuire – in care toate functiile sunt incetinite, inclusiv functionarea tiroidei. Urmarea = incetinirea metabolismului (prin scaderea productiei de hormoni tiroidieni). De aceea, de cele mai multe ori infometarea are efecte contrare celor dorite; mai intai trebuie obtinut echilibrul hormonal, si apoi se trece la controlul greutatii.

Hipotiroidia determina si secretia redusa de acid clorhidric in stomac, ceea ce va ingreuna procesul de digestie. Urmarile sunt destul de neplacute: iritatii si dureri de stomac (eu aveam aproape zilnic), balonare, flatulenta, alimente nedigerate, absorbtia nutrientilor defectuoasa s.a, ceea ce contribuie constant la mentinerea inflamatiei. De aceea, atunci cind am arsuri sau dureri de stomac (dar mult mai rar in prezent) stiu ca sunt provocate de prea putin acid in stomac si beau un pahar de apa cu o lingura de suc de lamaie sau otet de mere, si se rezolva. Alte consecinte: daca digestia are de suferit, fireste si eliminarea are de suferit, de aici problemele de constipatie pe care le au multe persoane cu hipotiroidie.

O alta functie a cortizolului este reducerea inflamatiei din organism. Cand inflamatia este cronica (din cauza stilului nostru de viata toxic si haotic) fireste ca e nevoie constant de cortizol. De cresterea cortizolului se leaga si cresterea colesterolului. Rolul lui este de a repara celulele degradate si a proteja impotriva inflamatiei. Si – in primul rind – de a furniza materie prima pentru cortizol. Atunci cind observam valori crescute ale colesterolului ar trebui sa ne punem intrebarea de ce este nevoie de asa de mult, si de regula raspunsul este stresul si inflamatia cronica din organism. Solutia? Managementul stresului si schimbari in alimentatie.

.

Anunțuri